Tratamentul medicamentos al IC este obligatoriu.
Ce ar trebui să ştiţi despre medicamentele pe care le luaţi:
Ce ar trebui să ştiţi despre medicamentele pe care le luaţi:
- Care sunt efectele lor?
- Care sunt reacţiile adverse şi ce trebuie făcut când apar?
- Cum se administrează medicamentele, de câte ori pe zi, precum şi relaţia cu mesele?
- Când trebuie să vă prezentaţi la medic pentru analize sau pentru schimbarea medicaţiei?
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) scad mortalitatea, scad nevoia de spitalizare şi îmbunătăţesc calitatea vieţii pacienţilor cu IC.
Medicaţia cu IECA se iniţiază cu doze mici, ulterior acestea fiind crescute. IECA pot avea reacţii adverse precum: ameţeli datorate scăderii tensiunii arteriale- pentru prevenirea lor trebuie să fiţi hidratat corect, să nu vă ridicaţi brusc în picioare în primele minute de la administrarea IECA sau puteţi lua prima doză chiar înainte de culcare. O altă reacţie adversă este tusea seacă. Foarte rar, IECA pot da modificări ale gustului, mirosului şi extrem de rar o formă severă de roşeaţă însoţită de umflarea feţei, buzelor şi gâtului.
Blocanţii receptorilor de angiotensină au efecte similare cu cele ale IECA. Se utilizează de obicei în locul IECA, atunci când apar reacţii adverse la aceştia.
Antagoniştii de aldosteron (AA) împiedică reţinerea de sare de către rinichi şi au efecte benefice la nivelul inimii, efecte asociate cu scăderea mortalităţii.
Ca reacţii adverse, AA pot creşte nivelul potasiului în sânge şi pot determina ginecomastie (umflare şi dureri la nivelul mameloanelor).
Betablocante (BB) protejează cordul de efectele nocive ale excesului de adrenalină şi noradrenalină, făcând ca inima să bată mai încet şi mai lent, conservând rezervele de energie. BB sunt o medicaţie asociată cu o scădere importantă a mortalităţii pacienţilor cu IC. Uneori, mai ales la începutul tratamentului, terapia cu BB poate duce la agravarea simptomelor de IC. Ca urmare, terapia cu BB se iniţiază cu doze mici ce vor fi crescute progresiv. Reacţiile adverse ale BB sunt: scăderea frecvenţei cardiace, răcirea mâinilor şi picioarelor, oboseală, agravarea crizelor de astm şi tulburări de dinamică sexuală.
Ivabradina scade frecvenţa cardiacă şi face ca inima să muncească mai eficient. La pacienţii cu funcţie de pompă scăzută şi frecvenţă cardiacă crescută, tratamentul cu Ivabradina este asociat scăderii mortalităţii, scăderii dimensiunii camerelor cardiace şi creşterii ca lităţii vieţii.Nu are efectele adverse ale medicaţiei betablocante şi se poate administra la pacienţii cu ritm cardiac accelerat în ciuda medicaţiei cu betablocante sau la cei cu reacţii adverse la betablocante.
Diureticele ajută la eliminarea surplusului de apă din vase şi ţesuturi, scăzând edemele şi excesul de apă din alte organe (plămâni, ficat etc). Tratamentul diuretic face ca inima să funcţioneze în condiţii mai bune, împiedicând supraîncărcarea inimii prin excesul de lichide. Efectele diureticelor apar după prima zi de utilizare şi se manifestă în primul rând prin scăderea greutăţii corporale.Cele mai multe din reacţiile adverse sunt datorate pierderii potasiului prin urină: cram pe musculare, parestezii, palpitaţii.
Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică formarea cheagurilor de sânge în interiorul inimii sau în vasele de sânge. Insuficienţa cardiacă este asociată cu un risc crescut în formarea acestor cheaguri, în special dacă este asociată cu fi brilaţia atrială. Nivelul anticoagulării se verifi că obligatoriu printr-o analiză numită INR.
Ca reacţii adverse, AA pot creşte nivelul potasiului în sânge şi pot determina ginecomastie (umflare şi dureri la nivelul mameloanelor).
Betablocante (BB) protejează cordul de efectele nocive ale excesului de adrenalină şi noradrenalină, făcând ca inima să bată mai încet şi mai lent, conservând rezervele de energie. BB sunt o medicaţie asociată cu o scădere importantă a mortalităţii pacienţilor cu IC. Uneori, mai ales la începutul tratamentului, terapia cu BB poate duce la agravarea simptomelor de IC. Ca urmare, terapia cu BB se iniţiază cu doze mici ce vor fi crescute progresiv. Reacţiile adverse ale BB sunt: scăderea frecvenţei cardiace, răcirea mâinilor şi picioarelor, oboseală, agravarea crizelor de astm şi tulburări de dinamică sexuală.
Ivabradina scade frecvenţa cardiacă şi face ca inima să muncească mai eficient. La pacienţii cu funcţie de pompă scăzută şi frecvenţă cardiacă crescută, tratamentul cu Ivabradina este asociat scăderii mortalităţii, scăderii dimensiunii camerelor cardiace şi creşterii ca lităţii vieţii.Nu are efectele adverse ale medicaţiei betablocante şi se poate administra la pacienţii cu ritm cardiac accelerat în ciuda medicaţiei cu betablocante sau la cei cu reacţii adverse la betablocante.
Diureticele ajută la eliminarea surplusului de apă din vase şi ţesuturi, scăzând edemele şi excesul de apă din alte organe (plămâni, ficat etc). Tratamentul diuretic face ca inima să funcţioneze în condiţii mai bune, împiedicând supraîncărcarea inimii prin excesul de lichide. Efectele diureticelor apar după prima zi de utilizare şi se manifestă în primul rând prin scăderea greutăţii corporale.Cele mai multe din reacţiile adverse sunt datorate pierderii potasiului prin urină: cram pe musculare, parestezii, palpitaţii.
Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică formarea cheagurilor de sânge în interiorul inimii sau în vasele de sânge. Insuficienţa cardiacă este asociată cu un risc crescut în formarea acestor cheaguri, în special dacă este asociată cu fi brilaţia atrială. Nivelul anticoagulării se verifi că obligatoriu printr-o analiză numită INR.
Administrarea anticoagulantelor fără determinarea periodică a INR vă poate pune viaţa în pericol.
În România, medicamentul anticoagulant utilizat pentru administrarea orală este acenocumarolul.
Reacţia adversă cea mai frecventă a anticoagulantelor este hemoragia.
În perioada 11-12 MAI 2013, la nivel mondial, se sărbătoresc Zilele Insuficienţei Cardiace.
În România, medicamentul anticoagulant utilizat pentru administrarea orală este acenocumarolul.
Reacţia adversă cea mai frecventă a anticoagulantelor este hemoragia.
În perioada 11-12 MAI 2013, la nivel mondial, se sărbătoresc Zilele Insuficienţei Cardiace.
